duminică, 10 martie 2013

Cealaltă Ea


            Îl vedeam în faţa mea. Murdar, însângerat, trăgând cu încrâncenare, ca şi cum ar fi ţintit propria-i viaţă. Mă zăreşte, în cele din urmă. M-ai găsit,  un zâmbet forţat i se întipăreşte pe faţă, nu mai sunt eu, vezi bine, cap de plastic, cap de fier, genunchi plini de fiare, sfârtecaţi de fiare, nu mai sunt eu. Ştii, mă urcasem în trenul acela, într-un vagon infect de marfă, în care transportau oi. Oi. Mă gândeam la ea şi mă apuca disperarea, nu-mi aminteam cum arată, cu cât mă străduiam mai tare, cu atât îmi era mai greu, parcă o uitam şi mai mult decât înainte. Parcă încerca să îmi iese din trup, din simţuri, din amintiri, amintirile acelea ca un nor de vapori, ieşind pe uşa crăpată a vagonului. Şi acolo am văzut-o pe ea. Nu, nu pe ea Ea, ci altă Ea. Încerca să îmi vândă nişte cărţi, poezie, nu, nu mi-a plăcut niciodată, ce să fac eu cu poezia pe front, îi zic, rânjindu-i în faţă, atunci proză, nici măcar. Era altă Ea, înţelegi? Şi atunci am văzut lumina aceea puternică şi am simţit arsura aceea îngrozitoare, iar apoi... nimic. Întuneric de nepătruns. M-am trezit la spital, Neom, şi acolo am văzut o a treia Ea. Dar nici această Ea nu era ca Ea. Mi-au spus că voiam să mă întorc la Ea, la cea dintâi Ea, nu, eu pe front mă întorceam, nu, la Ea, la prima Ea. 


vineri, 8 martie 2013

Time forgets


                Nu vedeam decât o singură uşă. Mă ardea atât de tare, dar nu-l puteam smulge de la gât, mi se încleştau mâinile pe el. Iarăşi parfumul acela de hortensii, pe unde se scurge, ieşisem de acolo, din cavoul acela, de-aş putea deschide întunericul cu ochii, să-l luminez, să-i arăt nopţii măruntaiele ei imaginare, poate s-ar speria şi m-ar trimite înapoi. M-ai recunoaşte? Trecusem de uşa aceea, oglinzi peste tot, care sunt eu, mă simt rece, sticloasă, e atâta sânge, de unde vine, din oglindă, mă arde prea tare, iar apare, suflă pe o oglindă şi scrie, nu vreau să o mai văd, cine e, nu o cunosc, cine e, îi aud glasul, ca valuri care se lovesc de stânci, lupii, din nou lupii, îmi muşcă din curaj, miroase a ars, a piele calcinată, mă arde, acolo unde şi-a înfipt colţii, mă arde...