joi, 14 februarie 2013

Only time

în carcasa asta de oase nu se moare
decât după ora trei dimineaţa

acolo se ascunsese Mira ca să-mi 
pieptene umbra în linişte
ca părul morţilor mei întinşi 
la uscat peste noapte

i-am ros cuvintele până la os
ca nu cumva într-o zi de vineri 
să se urce pe acoperiş
strângându-mi-se lemnoasă pe deget

morţii nu se adună în cutii Mira
se respiră
se pândesc din spatele unei ferestre oarbe
până năpârlesc

pentru că ştii
morţii îşi schimbă părul
dar năravul ba





Un comentariu:

  1. Lumea asta, teatru de orgolii si de ratacire, este plina de nefericiti care doar vorbesc despre fericire.

    RăspundețiȘtergere