Satzvoll

My week with Marilyn

       

         Filmul este povestea perioadei petrecută de Marilyn la Londra,în anul 1956, pe vremea când filma pentru pelicula "The Prince and the Showgirl" la studiourile Pinewood Studios, poveste relatată de către Colin Clark, ce fusese angajat de către Laurence Olivier pentru a sta mereu la dispoziţia "doamnei Monroe". De fapt, el era doar al treilea asistent al regizorului. Plecase de acasă, tânjind după o carieră în lumea cinematografică şi dorindu-şi să nu mai trăiască permanent în umbra unui tată celebru, renumitul istoric de artă Kenneth. Chipul său ingenuu şi candoarea sa îi atrag atenţia Normei Jeane Mortensen, cunoscută ca Marilyn Monroe, care, în scurt timp, îl transformă în confidentul său, stârnind astfel felurite zvonuri despre o potenţială relaţie intimă între ei doi.

           Întreaga istorie este relatată din perspectiva tânărului şi imaturului Colin, care, în naivitatea sa, speră să o poată avea pe marea divă, ceea ce conferă filmului o notă de subiectivism uşor de detectat.

           Marilyn era o femeie nesigură, atacată pemanent de Olivier, care o critică pentru neputinţa de a se concentra în timpul filmărilor şi refuzul ei categoric de a juca anumite scene, motivând că nu-şi înţelege personajul. Se dăruia cu totul personajului, devenea o singură fiinţă cu acesta, Marilyn înceta să mai existe. Cine ar fi putut-o oare blama pentru profesionalismul de care dădea dovadă, pentru orele pe care le petrecea în faţa oglinzii, căci voia să arate perfect, ori pentru că simţea că nu este iubită, când toţi o doreau doar pentru numele ei şi nu vedeau femeia ce se ascundea înlăuntrul ei? Oare nu ne dorim toţi acelaşi lucru? 

      Michelle Williams în rolul lui Marilyn a fost o alegere inspirată, căci a stiut cum să exploateze şi să redea cu o acurateţe impresionantă tulburările emoţionale ale personajului său, o Marilyn instabilă, fragilă, care, în spatele camerelor de filmat, devenea o persoană dependentă de atenţia şi afecţiunea celor dragi.

        Marilyn îi schimba pe cei din jurul său. Chiar Colin Clark o creionează, la final, într-o manieră reuşită : "Here's what I remember most: her embrace. Her belief in me. And the joy she gave.That was her gift."