Recorte

Es tarde.Y tu 
        recuerdo se
           perdio
en la tasa con café amargo.
La sombra de la 
          paloma
    me araño la cara,
  pero la pulsera del
          tiempo ya se rompio.
La luna se deshace en
miles de petalos que
acarician rios de chocolate.
       Lluvia en el desierto.
          Luz en la oscuridad.
                 Me quema.Grito.
        La tumba del destino.
Beso la cruz de la jaula de los sueños
y con el corazon de papel,vuelo en las
                sombras de la luz.
                         Un barco cargado del perfume de
         la soledad apaga la vela.
                       No hay nada en que creer,
                       solo el destino que juega cartas.
Muñeca en las manos 
                            de la vida.

Mondschein

                 Pufăie sufletul pe un peron şi-şi mestecă şinele dintre coaste.În năvodul său de linişte s-au prins dunele mucegăite de cuvinte.Lava tăcerii zgomotoase îşi bântuie propria sevă.Şi-i scoate ochii ei de var întunecat.Îi dau foc ploii.Ploaia cu respiraţie de nectar de oase.Şi-a prins piciorul între dinţii cariaţi ai străzilor.
            Pruncul pasiunii aprinde fitilul ochelarilor amprentei.L-a scalpat minutarul.Un signet în pantofi de lemn.Jaf armat în sufletul tău pustiu.Spasmul suflecă mânecile torpilei,trombocite edematoase.Se prăbuşeşte bursa tânguielilor.Un glonţ.Metronom.

Pagini de viaţă

          O pană dintr-o aripă de înger îmi gâdilă inima, neuronii se-mbată la crâşma deznădejdii, iar voinţa-mi şi-a pierdut cunoştinţa.O stropesc cu apă ,dar ea se ascunde sub pat şi joacă biliard cu ochii de acvilă ai inocenţei. Ochii ei suri. Înţepaţi şi scurşi de cerneală până la ultimul strop. Îmi coşi răsuflarea cu priviri ce scurmă nervoase prin măruntaiele soarelui. Oxigenul se scurge. Prin genunea căscată în palma ta. Îşi rimelează genele prăfuite şi istovite.

     Amintirile pulsează în ceaşca de cafea. Se târăşte strada prin grotele veşniciei şi hibernează.În palma mea se naşte lumea.Tenebrele. Fiicele slute ale lui Hades. Sărut viaţa cu privirea.

      

Pictură parfumată

         Iarna-i o cerşetoare murdară, în a cărei palmă se frământă monedele vaporilor sângerânzi. Vaporii ronţăie biscuiţi cu lapte. Cad firimiturile pe creştetul pământului. Iarna-şi desface părul ei stacojiu ca neantul, pe care păşeşte sfios şambelanul tacticos al anacondei. Doar briza se mai împleticeşte surdă, aburindă, prin tatuajele dureroase ale rocilor. Iarna adună cioburile ascuţite ale oglinzii sparte,căci vrea să-şi privească sufletul putred. Iarna-i o placă de gramofon stricată, e 999 întors. E punct. Şi virgulă. E iarba albastră crescută între acolade şi semne ale exclamării.
           Iarna-i Olimpul pe care îl escaladează rotocoale de precizie perpetuă, e cada înspumată a lui Zeus, unde se îmbăiază diafora. E candelabrul părăginit al visurilor, o pauperă tăbliţă Ouija. Nu-i decât o necontenită îndrăgostire de ochii ei imobili.
          Iarna sărută pământul cu mâinile ei crăpate. Oamenii. Cu privirile lor dezbracă cerul. Îl îngenunchează. Îi sângerează genunchii de la cojile de nuci sparte în ochiul său ciclopic. Copacii îl zgârie cu unghiile lor negre, iar eu îl bandajez cu răsuflarea, care despică giulgiul dens al ceţii.
            Iarna-i un furnal, în care clocoteşte degradarea. O bătrână într-un baston de sărăţele, care desenează reumatism cu ochii ei împăienjeniţi, o migrenă ce se strecoară în biblioteca crăpăturilor istoriei. Dicţionar de stele căzătoare, pitite în sânul lunii. Doar o agrafă de birou prinsă aici şi acolo, între niciodată şi totdeauna.

           Bruma îşi pune papion de ceară şi cu glasu-i, pe care cresc flori uscate, sparge timpanul iernii şi îi sărută fruntea umezită de lacrimi scurtcircuitate. Soarele îl înmoi în cerneala topită a gândurilor mele, iar ridurile-i tresaltă, îşi smulg veşmintele şi se aruncă-n colţii de cauciuc ai viperei.
         Iernii i s-au înfundat urechile îndesate cu chiciură.

Here I go again...

         Presupun că trebuie să scriu ceva de început,să-mi urez mie însămi "Bun-venit!",cum face orice blogger ce se respectă.Cum mi-a venit ideea unui blog?Nu voi da un răspuns inteligent,c i voi spune purul adevăr, şi anume: am făcut-o din curiozitate. Cât va dura?Nu am nici cea mai vagă idee.
        Am schimbat emoţia scrisului pe hârtie cu cea a scrisului pe un blog. Diferenţa?Nu ştiu, se va vedea în timp. Cerneala tastelor nu lasă urme. Ce voi scrie? Iarăşi o enigmă, chiar şi pentru mine. Nu va fi un jurnal, de acest lucru puteţi fi ferm convinşi. Gândurile se vor împrăştia pe ecran, vor fi libere să zburde.
Un nou inceput...